Cu titlu de noutate, odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod Civil (Legea 287/2009), a fost reglementat dreptul soțului inocent de a solicita despăgubiri soțului vinovat de destrămarea căsătoriei, despăgubiri solicitate pentru prejudiciul suferit prin desfacerea căsătoriei.
Astfel, art. 388 NCC prevede: Distinct de dreptul la prestația compensatorie prevăzut la art. 390, soțul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soțului vinovat să îl despăgubească. Instanța de tutelă soluționează cererea prin hotărârea de divorț.
Acest drept reprezintă o aplicație particulară a principiului răspunderii civile delictuale consacrat de art. 1349 alin. (1) si (2) NCC, condițiile care trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ fiind următoarele:
a) divorțul să se fi pronunțat din culpa exclusivă a soțului chemat în judecată în cadrul acțiunii în despăgubiri;
b) soțul reclamant să fi suferit un prejudiciu ca urmare a desfacerii căsătoriei;
c) prejudiciul trebuie să fie cert, determinat sau determinabil, nereparat, în strânsă legătură cu desfacerea căsătoriei.
Așadar, un asemenea drept este recunoscut numai soțului inocent, care nu este vinovat pentru desfacerea căsătoriei, obligația de plată a despăgubirii revenind exclusiv soțului culpabil pentru desfacerea căsătoriei.
Prin urmare, dreptul la despăgubiri nu poate fi recunoscut decât în cazul divorțului pronunțat din culpă, atunci când instanța de judecată stabilește culpa exclusivă a unuia dintre soți în destramarea relațiilor de căsătorie.
Cu privire la prejudiciul suferit de soțul inocent, acesta trebuie să fie cauzat prin desfacerea căsătoriei, avându-se în vedere numai prejudiciul suferit ca efect direct al desfacerii căsătoriei.
Cu alte cuvinte, divorțul reprezintă împrejurarea care determină în mod direct prejudiciul suferit de soțul inocent, fără a se confunda cu faptele soțului vinovat, care au dus la desfacerea căsătoriei.
Faptele soțului vinovat pentru desfacerea căsătoriei prezintă importanță sub două aspecte, respectiv, natura prejudiciului suferit, care poate fi de ordin moral sau material și stabilirea culpei exclusive a soțului vinovat.
În functie de gravitatea acestor fapte se va analiza și gravitatea prejudiciului cauzat, stabilindu-se în mod corespunzător cuantumul despăgubirilor.
În general, în practica judiciară vor predomina cererile de acordare a despăgubirilor care vizează acoperirea prejudiciului moral suferit (trauma emoțională suferită de soțul inocent ca urmare a divorțului, suferința cauzată de singuratate, suferința cauzată de stigmatizarea socială), dat fiind faptul că prejudiciile materiale pot fi acoperite și pe calea prestației compensatorii, prevăzute de art. 390 NCC, însă, nimic nu împiedică acoperirea prejudiciului material în baza dispozițiilor art. 388 NCC.
În ceea ce privește despăgubirile acordate de instanță, ele se vor stabili de la caz la caz și trebuie să fie echitabile și proportionale cu prejudiciul suferit, fără a constitui o sancțiune îndreptată împotriva soțului vinovat pentru destrămarea relațiilor de căsătorie.
De asemenea, o cerință suplimentară a normei legale o reprezintă condiția ca despăgubirile să fie solicitate în cadrul acțiunii de divorț, în caz contrar, soțul inocent fiind decăzut din dreptul de a le mai solicita ulterior, printr-o cerere distinctă.
Av. Adina Laza, Managing Partner
Av. Aura-Andrada Laza, Managing Partner
Ne desfășurăm activitatea în jurul unui set de valori morale bine conturate
având capacitatea de a obține cel mai avantajos rezultat pentru Client. Dacă ești în căutarea unui avocat bun în București, te invităm să ne contactezi pentru o consultanță profesionistă.
